fizica.MyForum.ro

Cosmin · Administrator Data inscrierii: 13/Noi/2007 Mesaje: 5

DESPRE EINSTEIN

Einstein nu a fost un om de ºtiinþã care s-a închis în turnul sãu de fildeº. A scris ºi lucrãri de popularizare ºi a fost o personalitate activã care a pledat pentru umanism. Cãrþile "Teoria relativitãþii. O expunere elementarã" ºi "Cum vãd eu lumea" le-am citit din interes ºtiinþific. În cea de-a doua carte am avut plãcerea de a descoperi însã ºi parte din personalitea sa. Ca fapt divers, am rãmas cu impresia cã nu crede în Dumnezeu. Într-o discuþie cu un prieten el pretindea cã Einstein credea în Dumnezeu. Eu mã bazam în ceea ce credeam, pe metoda practicatã de Einstein: s-a îndoit de teoria newtonianã deºi validatã de multe experimente, ºi era conºtient cã nici teoria relativistã ºi nici orice teorie ºtiinþificã în general nu poate reprezenta adevãrul absolut. Am recitit dupã discuþie câteva pasaje ºi acolo Einstein îºi mãrturisea ca sentiment religios armonia naturii care se poate modela cu soluþii matematice printre cele mai simple. Aºa cã reformulez: ceea ce este important, este indoiala ca metodã ºi în plan social faptul cã Einstein a marcat importanþa crescândã a oamenilor de ºtiinþã în societate, ajungând sã facã recomandãri preºedintelui Statelor Unite, iar opiniile sale în alte domenii sã fie privite cu interes de masele largi.

Paradoxul gemenilor
Paradoxul gemenilor este urmatorul: Se dau doi fraþi gemeni. Unul pleacã cu o navetã spaþialã de mare vitezã. Când se întoarce este mai tânar decãt cel rãmas pe Pãmânt". Am citit "Teoria relativitãþii. O expunere elementarã" sperând sã mã lãmuresc. Cartea nu se referã la acest paradox în mod explicit, dar m-am mai lãmurit. Paradoxul pãcãtuieºte în întâiul rând pentru că considerã existenþa unui sistem de referinþã privilegiat, fix în raport cu Pãmântul. Chiar ºi renunþând numai la acestã prejudecatã vedem cã din perspectiva celui de pe navetã, cel de pe Pãmânt se depãrteazã ºi apoi se apropie cu mare vitezã. Deci dacã enunþul paradoxului ar fi adevãrat, cel de pe Pãmânt ar fi mai tânãr. Metoda reducerii la absurd zice cã enunþul paradoxului e fals. Se greºeºte aplicându-se teoria restrânsã doar pe bucãþi neglijându-se acceleraþia spre vitezele mari ( luatã în considerare de teoria generalizatã a relativitãþii ) ºi se mai greºeºte considerându-se un sistem privilegiat de referinþã în raport cu Pãmântul.
CECILIA ANDRONIC, clasa a XI-a E


Cele zece porunci
1). Trãieºte ca sã te odihneºti!
2). Iubeºte-þi patul, el este Templul tãu!
3). îndată ce cineva vine în vizitã la tine, odihneºte-l de o parte a ta !
4). Odihneºte-te în timpul zilei pentru ca noaptea sã poþi dormi bine.
5). Munca este sfântã, aºa cã nu te atinge de ea !
6). Nu face dimineaþa nimic din ceea ce poþi face dupã amiaza!
7). Munceºte cât mai puþin posibil! Lasã-i pe alþii sã munceascã în locul tãu!
8). Liniºteºte-te, nimeni nu a murit pentru cã nu a fãcut nimic. În schimb, dacã munceºti te poþi rãni...
9). Dacã trebuie sã faci ore suplimentare, stai liniºtit la locul tãu ºi aºteaptã ca aceste ore sã treacã....
10). Nu uita, munca este izvor de sãnãtate, dar tocmai de aceea las-o doar pentru a vindeca bolile!
Sursa: INTERNET


Paºi mici pe lungul drum spre fericire:
1). Lasã deoparte problemele, grijile.
2). Ascultã vocea interioarã.
3). Imagineazã-þi … rezolvarea celor dorite.
4). Alege rolul vieþii tale.
5). Rãmâi tu însuþi (însãþi).
6). Preþuieºte-te.
7). Fã totul cu plãcere.
8). Fã-þi singur(ã) mici bucurii.
9). Descoperã componentă bunã a fiecãruia.
10). Zâmbeºte.
11). Gândeºte pozitiv.
12). Alungã rutina.
13). Relaxeazã-te.
14). Exprimã-þi sentimentele.
15). Încheie pace cu trecutul.
Revista LUMEA FEMEILOR

Trucuri care îþi redau încrederea în tine:
1). Dezvãluie-þi adevarata frumuseþe.
Priveºte cu atenþie în sufletul tãu. Ce ai mai de preþ: bunãtate, creativitate, ºarm, umor? Indiferent ce ar fi, pune de acum în valoare!
2). Rãsfaþã-þi corpul.
Obiºnuieºte-te sã faci miºcare ºi sã te îngrijeºti în mod regulat.
3). Fii draguþ(ã) cu cei din jur.
Amabilitatea nu te costã nimic, dar poate sã-þi facã viaþa mult mai frumoasã.
4). Recunoaºte-þi greºelile.
E imposibil sã fii perfect(ã), oricât de mult þi-ai dori. De aceea, când faci vreo greºealã, trebuie sã þi-o asumi. Recunoaºte-þi greºelile ºi cei din jur te vor aprecia pentru asta, iar tu te vei privi în oglindã fãrã reproºuri.
5). Stabileºte-þi idealuri care pot fi atinse.
6). Îndrãzneºte sã ai...curaj.
7). Nu te compara cu alte persoane.
8). Încrede-te în intuiþia ta.
Ce simþi tu este mai presus de ce cred alþii cã e bine.
9). Priveºte-te ca pe un (o) învingãtor.
Orice ar fi, nu te lãsa compleºit(ã) de eºecuri ºi pãstreazã-þi încrederea cã vei reuºi. Dacã tu ai încredere în tine, vor începe ºi cei din jur sã aibã. O mentalitate de învingãtor te poate duce la victorie.
Revista LUMEA FEMEILOR

ARISTOTEL

Douã din cele mai cunoscute tratate ale sale, "Politica" ºi "Etica Nicomahicã", aparþin domeniului practic al filozofiei. Lucrãrile nu sunt "practice", în sensul cã nu sunt manuale didactice. Din contrã, ele abundã în analize ºi în argumente, bazându-se mai mult pe cercetãri istorice ºi ºtiinþifice. Ele sunt lucrãri de filozofie practicã; "practicã", căci scopul sau þelul lor nu este de a oferi adevãrul, ci de a transforma faptele.

Oamenii se disting de alte animale prin faptul cã posedã raþiune ºi tărie de gândire. Oamenii "conþin ceva divin - ceea ce numim intelect este divin", iar intelectul nostru este "divinul înãuntrul nostru". Într-adevãr fiecare dintre noi este un adevãrat intelect, "cãci el [intelectul] reprezintã ceea ce natura umanã are mai nobil ºi mai elevat".
Activitatea intelectualã nu este suficientã. Oamenii nu sunt indivizi izolaþi. "Omul", scrie Aristotel, "este din naturã un animal social". Aceastã remarcã nu este un aforism fãcut la întâmplare, ci o mostrã de teorie biologicã. "Animalele sociale sunt acelea care au o singurã activitate în comun; aºa sunt oamenii, albinele, viespile, furnicile ºi cocorii.". "ªi aceastã însuºire este caracteristicã omului, spre deosebire de toate vietãþile, aºa cã solitar el are simþirea binelui ºi a rãului, a dreptului ºi a nedreptului ºi a tuturor celorlalte stãri morale. Comunitatea unor fiinþe cu asemenea însuºiri creeazã familia ºi Statul".
Primul lucru demn de pus în evidenþã în legãturã cu ideea aristotelicã de Stat este mãrimea acestuia. "Cãci, dacã din zece oameni nu s-ar putea constitui o cetate, o sutã de mii n-ar mai constitui o cetate." El nu ºi-a schimbat niciodatã pãrerea cã micile oraºe-state erau cea mai propice - ºi cea mai naturalã - formã de societate civilã.
Un Stat, oricum ar fi el constituit, trebuie sã-ºi fie suficient sieºi ºi sã atingã þelul pentru care el existã. "Bunãstarea", care este þelul Statului, este identificatã cu "eudaimonia" (fericirea), care este scopul individului. Statele sunt entitãþi reale ºi, întocmai altor obiecte naturale, au un scop sau un þel. Noþiunea de scop al Statului este legatã de alt grozav înalt. "Principiul fundamental al constituþiilor democratice este libertatea […] Cea dintâi formã a libertãþii este de a conduce ºi de a fi condus, în mod succesiv […] Altã formã a ei este dreptul lãsat fiecãruia de a trãi dupã cum îi place".
Dar libertatea este sever restrânsã în Statul lui Aristotel. Ea este un prerogativ al cetãþenilor, însã o mare parte a populaþiei nu avea cetãþenie. Femeile nu erau libere, existau sclavii. Potrivit lui Aristotel, unii oameni sunt sclavi de la naturã, ºi deci este permis de fapt sã fie subjugaþi. Cetãþenii puteau deþine sclavi, aºa cum puteau poseda ºi alte forme de proprietate. "Evident", scrie el, "e mai bine ca proprietatea sã fie privatã, dar oamenii trebuie sã o punã în comun la folosinþã." Dar el adaugã imediat: "Este sarcina legiuitorului de a veghea ca cetãþenii sã facã astfel.". Statul lui Aristotel nu va dispune de mijloacele de producþie; el nu controleazã direct nici economia. Dar legiuitorul vegheazã ca regimul economic al cetãþenilor sã fie guvernat potrivit.
Aristotel descrie teribil de detaliat diversele chipuri în care Statul poate reglementa viaþa cetãþenilor. Fiecare restricþie, oricât de bine intenþionatã ar fi în scopurile ei, este o îngrãdire a libertãþii. În afirmaþia lui Aristotel cã "toþi cetãþenii aparþin Statului" se poate întrevedea germenii totalitarismului. Statul sãu este extrem de autoritar.
CECILIA ANDRONIC, clasa a XI-a E

Glume...
Iþic are o tonetã unde vinde covrigi. Într-o zi, trece pe-acolo Strul:
"Servus, Iþic, ce mai faci?"
"Uite cu covrigii..."
"Da' îþi merge bine?"
"Da, nu mã plâng."
"Auzi, Iþic, nu-mi împrumuþi 100$?"
"Nu pot. Vezi banca aia de vis - a - vis? Am perfectat un troc cu ei. Eu nu dau bani împrumut ºi ei nu vând covrigi."
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Se întâlnesc Iþic ºi ªtrul. Iþic, supãrat, ªtrul, vesel, n-avea nici-o treabã.
S: - Frate, am scãpat de toate problemele!

I: - Da' ce-ai fãcut, mã?
S: - Mi-am luat un elefant, frate!
I: - Hai, bã, lasã vrãjeala, cã nu-mi arde...
S: - Nici o vrãjealã, mã. Am scãpat de toate problemele. ªtii parcul meu de maºini? Vine elefantul în fiecare zi, le spalã, dã cu coada, le lustruieºte. Nevastã-mea... ºtii cã e obsedatã cu grãdina de flori. N-am treabã, le stropeºte ãsta de cinci ori pe zi... jet mic, jet mare. Copiii... ºtii ce disperat eram cu ei. Am ºi uitat cã-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbã prin cartier, joacã fotbal cu ei. Nu mai am nici un stres.
I: - Da' cât ai dat, mã, pe el?
S:- 100.000 de euro, da' face toþi banii...
I: - Auzi, mã... Nu mi-l vinzi mie?
S:- Ce sã fac?!! Bã, nene, ãsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
I: - Hai, mã, cã-þi dau 150.000, dã-mi-l mie, doar ºtii ce probleme am acasã!
S:- Nu se poate, mã. E sufletul nostru, cum sã ne despãrþim de el?
I: - Hai, bã, cã-þi dau 200.000, dã-mi-l sã scap de belele.
S:- Nu se poate, bã, Iþic, tu nu înþelegi. Îþi comand ºi þie unul, dacã vrei, da' ai de aºteptat un an.
I: - Bãi, ªtrul, îþi dau 300.000! Ajutã-mã sã-mi rezolv problemele, ce dracu', suntem ca fraþii, am început împreunã sã facem afaceri...!
S:- Bine, mã, hai. Da' sã ºtii cã þi-am dat de la inimã, era ca ºi copilul nostru.
Dupã ºase luni se întâlnesc ãºtia iar. ªtrul vesel, Iþic, terminat, cu pãrul alb, cearcãne mari...
I: - Bãi, ªtrul, ce mi-ai fãcut, bã? M-ai nenorocit cu elefantul ãsta!
S:- De ce, mã?
I: - Nu face nimic, frate. Parcul meu de maºini, îl ºtii... S-a suit cu curu' pe maºini, mi le-a strivit. Nevastã-mea... Obsedatã ºi ea cu florile, s-a cãcat pe ele, nu se mai vede o petalã sub ditamai balega. Copiii... nu-i haleºte, dar îi bate cu trompa, îi aleargã prin casã. Sunt terminat!
S:- Bãi, Iþic, tu ai o problemã!
I: - Da, da, ºtiu, cu elefantul de la tine.
S:- Nu, bã! Tu, cu atitudinea asta, n-o sã vinzi niciodatã elefantul ãla!

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
De câþi misogini e nevoie ca sã înºurubezi un bec la bucãtãrie? De niciunul, cã proasta aia poate sã gãteascã ºi pe întuneric.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Vine un arab într-un bar.
- Îhtib cazduki ihbeti kiltezab Coca Cola
- Deci, un pahar mare de ce ???
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------